Agatarea orfanilor de tavan si electrocutarea lor

Daca vreodata te-ai intrebat cum curiosii morbizi se distrau cu 250 de ani inainte de Honey Boo Boo sa apara la televizor, am gasit raspunsul:  plateau sa vada cum copii orfani sunt atarnati de tavan si curentati. Stai, ce?

Experimentul „Hanging Boy” al lui Stephen Gray necesita un copil (de preferabil unul fara parinti), doua scanduri, o funie de matase si un tub de sticla electric. Acest tub avea sa fie frecat de picioarele copilului si, potrivit unui martor, scantei inflacarate ieseau din mainile si fata lui. Din cauza incarcaturii electrice, copilul atragea si pene sau mici bucati de alama.

Acesta a fost intial un experiment care dorea sa afle daca electricitatea putea sa treaca prin corp (insemnand ca Gray probabil nu era sigur daca orfanul ar fi explodat pur si simplu sau ceva similar), dar a devenit la scurt timp un truc prezentat la petreceri pentru care oamenii plateau bani buni. Uneori, se foloseau si fetite mici. Din fericire pentru Gray, in acele vremuri, orfani fara protectie erau o sursa continua in oricare centru, asa ca sa faca „bondage” cu minori electrici a fost o metoda de divertisment acceptata din punct de vedere social pentru o perioada.

Rezolvarea fiecarei plangeri cu un … vibrator

Nu te-ai astepta sa vezi o pagina intreaga facand reclama la vibratoare in „Monitorul” sau „The New York Times” de astazi, dar in 1913, se pare ca oamenii erau mult mai libertini cu aparatele lor electrice care provocau placere – deoarece le frecau in public pe alte parti ale corpului ca solutie pentru cam fiecare lucru care te putea deranja, dupa cum arata reclamele din „New York Times” din acea perioada. Da, intr-o era in care nu puteau sa admita ca oamenii aproape sigur le foloseau pentru nimic altceva decat masturbare, vibratoarelor li se facea reclama ca fiind instrumente aproape magice de insanatosire.