Nevoile din ce in ce mai mari ale societatii cer masuri de supravieturire la fel de mari, lucru care presupune pentru parinti, fie gasirea unul alt job, fie plecarea acestora peste hotare la o munca mai grea, in asa masura incat sa intretina familia ramasa acasa. Cei mai multi copii ramasi acasa in urma fenomenului de migratie masiva a parintilor reprezinta o realitate socio-politica problematica pentru situatia din Romania si pentru dezvoltarea acestora ca viitori cetateni ai Europei.
Acesti copii formeaza o micro-societate de granita, supusi fenomenelor de singuratate, depresie sau tulburare de personalitate, fenomene care au generat comportamente neasteptate. Cazurile copiilor care refuza sa mai traiasca in absenta parintilor sunt si cele care au atras cel mai mult atentia mass-mediei, iar fenomenul copiilor de granita, fragili si neputinciosi au generat dezbateri, care au adus in prim-plan efectele migratiei la nivel national.
Cele mai multe studii au demonstrat ca activitatea scoalara a copiilor sufera schimbari dupa plecarea parintilor la munca in strainatate, iar in majoritatea cazurilor, randamentul scolar scade din lipsa suportului parental. Pe de alta parte, unii copii ramasi in grija bunicilor sau al altor rude, din dorinta de a recompensa eforturile parintilor care muncesc peste hotare, devin mai responsabili in pregatirea temelor si in treburile casnice. In aceste contexte, profesorii sunt nevoiti sa adopte masuri diferite de abordare a acestora.
Analizand aceste consecinte, se poate spune ca absenta unui parinte sau a ambilor parinti in rezultatul migratiei lasa o amprenta negativa asupra dezvoltarii personalitatii preadolescentilor, in special asupra starii emotionale ale acestora, le deterioreaza imaginea de sine, le schimba atitudinea fata de membrii familiei si fata de familie, in general.
