In zilele noastre, cand vedetele se casatoresc si divorteaza doar pentru a aparea in ziare, mariajul nu mai are, clar, valoarea pe care o avea candva. Dar, chiar si in aceste vremuri, multe cupluri – care isi dau seama ca isi iubesc partenerul tot mai putin – tot reusesc sa se agate de un motiv bun pentru a ramane impreuna: „pentru copii.” Are sens si chiar suna a ceva usor eroic, nu? Sigur, e mai bine sa suferi alaturi de un om pe care nu-l suporti decat sa-ti fortezi copilul sa traiasca intr-o familie destramata. La urma urmei, nu zic oamenii de stiinta ca unui copil ii este mai bine cu doi parinti? Si chiar am vrea sa-i invatam pe cei mici, ca atunci cand lucrurile devin grele, cea mai buna solutie este sa pleci?
Se pare ca da. Cand e vorba despre divorturi, exact asta trebuie sa faci.
Desigur, nu e secret faptul ca divortul este greu pentru copii. E foarte dificil pentru cei mici sa inteleaga natura complexa a iubirii amoroase si foarte usor sa se invinuiasca atunci cand parintii se cearta. Exista o multime de dovezi care arata ca in astfel de cazuri, copii iau note mai mici la scoala, sufera de anxietate si depresie, insomnii etc. Dar ceea ce nu arata majoritatea studiilor este ca aceste lucruri sunt temporare.
Stiti ce nu este temporar? Un copil care simte si vede in fiecare zi ca cei doi parinti nu pot suporta sa se afle in aceeasi camera, in acelasi timp. Studiile arata ca cei mici sunt foarte capabili sa simta chiar si micile ostilitati dintre parinti, avand un efect negativ asupra a tot ceea ce fac. Un camin cu doi parinti ar putea sa fie mai bun pentru copii, dar nu daca cei doi parinti se urasc al naibii de mult. Chiar aveam nevoie de stiinta pentru a ne da seama de asta?
Sigur, atata timp cat divortul nu pare o continuare a „Razboiul rozelor” si parintii nu petrec majoritatea timpului vorbind urat despre celalalt pe la spate, este cel mai probabil ca cel mic va ajunge sa fie in regula … pentru ca-si va observa parintii fericiti, chiar daca separat. Iar cum in ziua de azi tot mai multe cupluri divorteaza, nici nu mai exista un stigmat social si va avea alti prieteni care trec prin aceeasi situatie. Daca mai exista o sansa, lucrati la ea – mergeti la terapeut sau ce credeti ca va ajuta – dar daca nu, nu treceti prin viata precum un martir, dand vina in secret pe copil pentru ca v-a distrus fericirea.
