Sindromul Cotard este o boala mintala rara in care suferindul crede ca este mort, la propriu sau la figurat, nu exista, sunt in stare de putrefactie sau si-au pierdut sangele ori organele interne. In unele cazuri, acestia se pot crede nemuritori. Sindromul este foarte rar si apare, de obicei, la pacientii care sufera de tulburari bipolare sau schizofrenie.
Aceasta a fost observata in 1788 pentru prima oara, insa a fost analizata detaliat abia o suta de ani mai tarziu, in 1880, cand neurologul de origine franceza, Jules Cotard, a sustinut o prelegere in una dintre cele mai vechi institutii medicale psihiatrice din Paris, „Societe Medico-Psychologique”.
Neurologul a descris negarea existentei proprii ca reprezentand o stare profunda de dementa, melancolica, adesea aparand alaturi de ipohondria extrema. Sindromul afecteaza copiii, adolscentii si persoanele mai in varsta, fiind o manifestare a schizofreniei sau a tulburarii bipolare. Acesta mai poate fi asociat cu leziunile tempo-parietale ale emisferei cerebrale non-dominante.
In lucrarea sa, care avea sa aduca sindromul in vizorul lumii, Cotard mentiona raporte ale altor doctori francezi, care au intalnit pacienti ce credeau ca si-au pierdut sangele din corp ori ca nu mai au cap, inima, stomac sau creier. Neurologul a creat un spectru de gravitate al sindromului, cazul cel mai extrem fiind al pacientului care nu crede ca are corp. Sindromul este diferentiat de alte tipuri de deliruri deoarece este singurul in care existenta se confirma chiar de catre pacient, in timp ce pentru celelalte sindromuri delirante este necesara prezenta altcuiva pentru a fi observate.
Un exemplu de caz extrem a fost cel al unei paciente de 59 de ani care sustinea ca simte socuri electrice in ambele brate, precum si momente in care credea ca au disparut bucati de carne din corp. Acestea declara ca simte cum cade carnea de pe membre si abdomen si ca un lichid din interiorul ei se scurge. Evident, aceasta intra in panica, crezand ca a intrat in descompunere. Incercarea de a se linisti a agitat-o si mai tare, deoarece, cand s-a uitat in oglinda pentru a vedea ca totul e in regula, delirul a facut-o sa creada ca maxilarul ei este alb, de parca i-ar fi cazut carnea de acolo.
Din fericire, unele cazuri pot fi tratate, insa nu intotdeauna, din pacate.
