Complexul Napoleon este denumirea unei asa-zise conditii psihice gasita la persoanele scunde, indiferent de sex, caracterizat printr-un comportament social agresiv si dominant, sugerandu-se ca aceste trasaturi de caracter apar ca dorinta a persoanei de a compensa pentru statura. Termenul mai este folosit si pentru a descrie oamenii suferinzi de un handicap care doresc sa compenseze pentru asta prin alte aspecte ale vietii. Complexul mai este cunoscut si drept „sindromul omului scund” ori „sindromul cainelui mic”. In psihologie, complexul Napoleon este vazut drept un stereotip social cu sens peiorativ.
Denumirea vine de la imparatul Napoleon I al Frantei, deoarece se spunea ca acesta era scund, asa ca a dorit sa compenseze pentru asta prin mai multe fapte, ca razboaie si cuceriri, dorind sa aiba cat mai multa putere. Mult timp s-a considerat ca imparatul avea doar 1.57 de metri, insa noile descoperiri i-au facut pe istorici sa se razgandeasca, sustinand acum ca acesta avea 1.68 de metri, care era o inaltime buna pentru barbatii din acea perioada. Mitul a mai fost intarit si de faptul ca acesta aparea des alaturi de garzile sale imperiale, care erau barbati cu o inaltime peste medie.
Acuratetea sindromului este dezbatuta de catre specialisti. Intr-un studiu din 2007, in care barbati scunzi si barbati cu inaltime medie au trebuit sa se dueleze cu bete, s-a descoperit ca, de fapt, barbatii mai inalti erau cei care-si pierdeau cumpatul mai usor. Contrar, un alt studiu, realizat cativa ani mai tarziu a demonstrat ca barbatii mai scunzi (1.63 de metri) sunt mai gelosi decat barbatii inalti peste medie (1.98 de metri).
Un specialist considera ca acest sindrom nu exista, ci doar ca persoanele mai mici de inaltime care se enerveaza sar mai usor in evidenta, spre deosebire de persoanele inalte.
